Home Cărți Cărți bune pentru părinți buni. Sau despre cum se cresc părinții

Cărți bune pentru părinți buni. Sau despre cum se cresc părinții

Am crescut împărțindu-mi copilăria între părinții din București și bunicii din nordul Moldovei. O copilărie ca în cărțile pentru copii, cu cireșe furate din copacii vecinilor și alergat în picioarele goale prin iarba plină cu rouă. În București – o copilărie așa cum mulți alți copii au avut, în vremurile în care din belșug se găseau doar creveți și roșii în bulion. Cu matricola cusută pe mânecă și bentița lipită de frunte, să țină bretonul. Cu serbări la care fie recitam tremurând vreo poezie despre iubitul conducător, fie bâțâiam pancarte, în costum de pionier și cu berete din fetru, la 40 de grade Celsius. Cu teme făcute între un șotron și o Frunză, în fața blocului, desenate cu creta acolo unde acum se înghesuie un bloc de 14 etaje.
Pe vremea copilăriei mele, biblia părinților era ”Mama și copilul”, a lui Emil Căpraru. Dar n-am crescut după cum scrie în cărți că se cresc copiii. Bunul simț al părinților și bunicilor și înțelepciunea lor au ținut loc de orice știință. Îndrăznesc să spun că am crescut bine, chiar dacă mai primeam, din când în când, o pedeapsă ruptă din rai. 
M-am întrebat de multe ori cum ar fi fost viața mea dacă mi-aș fi trăit copilăria acum. Dacă bunul simț și înțelepciunea ar fi fost suficiente pentru ca părinții să crească bine un copil. Îndrăznesc să pun că nu.
Copiii nu vin pe lume însoțiți de instrucțiuni de folosire, astfel încât părinții să știe cum să-i crească. Dar, la rândul lor, nici copiii nu primesc de undeva vreun manual de utilizare a părinților, astfel încât să se poarte așa cum oamenii mari așteaptă de la ei. Și unii, și alții intră într-o relație în care se descoperă unii pe alții și, mai ales, pe sine. Doar că pleacă de pe poziții diferite. Un adult aduce cu el o lume prin filtrul căreia gândește și acționează, în timp ce, pentru copil, adultul este lumea lui.
Oare își dau părinții seama de acesta, atunci când au așteptări de la copiii lor? Oare nu trebuie întâi ca tu, ca părinte, să te educi pentru ca apoi să știi cum să îți educi copilul?

Editura Humanitas dă o mână de ajutor în creșterea… părinților, prin colecția ”Cărți bune pentru părinți buni”, pe care o va lansa sâmbătă, pe terasa Humanitas Kretzulescu. Despre una din cele șapte cărți –  ”Educația copilului meu în 25 de tehnici”- voi vorbi eu și mă bucur să spun că voi fi alături de oameni / părinți / bloggeri pe care îi apreciez: Otilia Mantelers, Dana Dragomirescu, Dedi Grigoroiu, Ada Dermingian, Cristina Hornoiu.
 
Mai multe despre cele șapte cărți ale colecției puteți citi mai jos. Dar mai bine veniți sâmbătă, la 11.00, la o cafea și un strop de vorbă despre ce am putea afla din aceste cărți, povestite de bloggerii care le-au citit.
 
1. Dr. David Haslam, Sănătatea copilului meu. Ghid de simptome şi îngrijiri
Un ghid practic unic în felul său, pentru că porneşte de la simptome, nu de la diagnostic, cum fac de regulă ghidurile pedriatice pentru părinţi. Iar părinţii se confruntă în primul rând cu simptome: copilul are febră, copilul tuşeşte, copilul nu aude bine, pe copil îl dor dinţii, copilului i-a apărut o erupţie pe piele, copilul are diaree sau constipaţie etc. etc. Despre ce poate fi vorba? E grav sau nu? Ce este de făcut repede, înainte să putem ajunge la doctor? Ce trebuie să ştim despre afecţiunea copilului, după ce doctorul a stabilit diagnosticul?
Cartea se referă la copiii de 0-12 ani şi este în aşa fel concepută, încât să poată fi consultată rapid, oferindu-i părintelui îngrijorat, cu discernământ (nu aşa cum le găseşte pe internet…), informaţiile de care are atâta nevoie. Pentru sănătatea copilului său.
 
2. Stanley Shapiro, Karen Skinulis, Cum devenim părinţi mai buni. Ghid practic
Un ghid celebru, un National Bestseller cum scrie pe coperta ediţiei originale, care porneşte de la ideea că nu e suficient să ne iubim copiii ca să-i educăm bine, trebuie să învăţăm „meseria de părinte“. „Meserie“ sintetizată în această carte în cele 50 de probleme cu care ne confruntăm cel mai des ca părinţi şi soluţiile lor practice. De exemplu: Tândăleala, Crizele de nervi, Răspunsurile obraznice, TV-mania, Notele proaste, Mofturile la mâncare. Problemele privesc copiii de 3-4 până la 12-13 ani. Soluţiile sunt verificate, funcţionează. Manualul e sistematizat, concis şi are un ingredient care n-ar trebui să-i lipsească nici unui părinte: umorul.
 
3. Dorothy Law Nolte, Rachel Harris, Copiii învaţă ceea ce trăiesc. Educaţia care insuflă valori
Cartea preia titlul unui vechi şi bine-cunoscut poem pedagogic al lui Dorothy Law Nolte. Preceptele lui au devenit un adevărat cod de comportament în viaţa de familie pentru generaţii întregi de părinţi americani. Iată unul dintre precepte: Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne. Sau: Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească. Adevăruri simple, de bun-simţ. Autoarele le-au dezvoltat în acest manual de „educaţie care insuflă valori“ adresat părinţilor, bogat în istorioare ilustrative. O carte de înţelepciune şi în acelaşi timp un ghid practic, aplicabil copiilor de aproape orice vârstă.  
 
4. Meg Hickling, Ce le spunem copiilor şi adolescenţilor despre sex
Ne pare nepotrivit, ne e jenă, nu ştim cum să vorbim cu copiii noştri despre sexualitate. Acest ghid, scris de o celebră, multipremiată „profă de sex“ din Canada, ne învaţă de ce trebuie s-o facem (începând de la 2 ani (!) şi până la vârsta adolescentului activ sexual) şi cum. De ce? Pentru că aşa ne protejăm copilul de mesajele false ori periculoase despre sexualitate pe care le primeşte astăzi de peste tot. Cum? Demistificând. Spunând adevărul cu simplitate şi umor. Găsiţi în carte şi adevărul, şi întreaga „tehnică“ a autoarei, cu exemple concrete din experienţa ei didactică. Evident, ghidul poate servi şi pentru pregătirea orelor de educaţie sexuală din şcoli.
 
5. Meg F. Schneider, Educaţia copilului meu în 25 de tehnici (care nu dau greş)
Tehnici?! Sună cam inginereşte, dar nu există cuvânt mai potrivit pentru ce trebuie să faci ca părinte în diverse situaţii (ce să spui, cum să te porţi) ca să-ţi educi bine copilul: Lasă copilul, controlează-te tu!(tehnica nr.1), Când a făcut o prostie, începe cu punctele lui forte(tehnica nr. 8), Cum îl cumperi mai bine(tehnica nr. 11), Nu uita să-ţi ceri scuze (tehnica nr. 24), Iartă-te (tehnica nr. 25). Partea cea mai plăcută şi mai interesantă a acestui ghid foarte sistematizat sunt ilustrările fiecărei tehnici pentru vârstele-cheie ale copilului: 4, 8-9 şi 12 ani. E vorba de fapt despre nişte povestioare simple, nişte mici scenarii-tip având ca personaje copilul şi părintele, mai instructive decât orice teorie.
 
6. Dr. Haim G. Ginott, Între părinte şi copil. Ghid de comunicare afectuoasă
O carte cu totul aparte: un ghid clasic cu milioane de exemplare vândute, dar, dincolo de asta şi mult mai important, o carte cu idei originale şi proaspete. Toate pornind de la următorul principiu: sentimentele copilului, bune sau rele, trebuie confirmate de părinte, comportamentelecopilului trebuie limitate. De aici noţiunea de comunicare afectuoasă, adică ţinând cont de afectivitatea copilului. Pare dificil şi abstract, dar veţi găsi în carte nenumărate ilustrări, cu exemple revelatoare de dialoguri copil-părinte, pentru că autorul consideră că stilul comunicării verbale cu copilul este esenţial şi recomandă părinţilor limbajul grijii afectuoase.
Principiile de comunicare din această carte sunt aplicabile indiferent de vârsta copilului dumneavoastră, desigur dacă a început să vorbească. Dar, surprinzător, sunt valabile şi în relaţia de cuplu sau dintre oricare doi adulţi. O dovadă, poate, că autorul a descoperit un adevăr fundamental.
 
7. Dr. Scott P. Sells, Adolescenţi scăpaţi de sub control
 „Răspunsuri realiste pentru părinţi reali şi adolescenţi reali“, scria un recenzent al acestei cărţi. Lipsa permanentă de respect faţă de părinte, fuga de acasă, abuzul de alcool, consumul de droguri, ameninţările cu sinuciderea, graviditatea la fete dacă întâlniţi unul sau mai multe din aceste comportamente (şi lista ar putea continua) la adolescentul dumneavoastră, se prea poate ca el să fi „scăpat de sub control“. Ce este de făcut? E cazul să recurgeţi la aşa-numita „iubire dură“, spune autorul acestui ghid unic, probabil, pe piaţa noastră editorială. Metoda e dată, pas cu pas, în carte şi este ilustrată cu numeroase exemple.

Tu ce crezi? Spune-mi parerea ta comentand mai jos.

%d blogeri au apreciat: