Home Makeover Cum imbraci in blugi un scaun vechi de birou

Cum imbraci in blugi un scaun vechi de birou

Pun pariu ca italienii care au inventat blugii, in secolul 17, nu s-au gandit ca au lansat pe piata unul din cele mai longevive tipuri de material textil, folosit atat pentru uniforme (inclusiv in armata si in puscarii), cat si pentru hainele haute-couture. La dezvoltarea lui au contribuit francezii, nemtii si apoi americanii, care au transformat blugii intr-o emblema a Vestului salbatic.

Mi-am adus si eu contributia la evolutia blugilor, zilele trecute, folosind niste pantaloni vechi pentru tapiterie. Am salvat de la distrugere un scaun de birou al carui invelis lasa impresia ca are aceeasi varsta cu dinozaurii din Jurassic Park. Si uite ce bine a iesit!

Dupa agitatia din ultimele zile, un moment de respiro este binevenit, mai ales cand il petreci mesterind ceva. Sunt genul de om care prefera odihna activa, astfel ca ma voi simti mereu mai bine daca desenez, cos, tricotez ori decorez ceva in loc sa zac precum molusca intre perne. Tocmai pentru astfel de momente am pregatita o lista lunga de proiecte „de facut”. Acesta este unul dintre ele.

Scaunul este inca functional, singura lui problema – suficient de grava incat sa puna problema aruncarii lui la gunoi – fiind ca i s-a stricat tapiteria atat de rau incat nu-l puteam muta dintr-un loc in altul fara sa lase in urma un roi de scame negre. Cum nu am gasit niciun tapiter dispus sa il refaca, mi-am luat foarfeca, surubelnitele si masina de cusut si am trecut la treaba. In cel mai rau caz – mi-am spus – il fac praf si ajunge acolo unde oricum era sa fie aruncat: la gunoi.

Primul pas: sa-l facem bucati

Am plecat de la ideea ca nu va fi simplu si am avut surprize. Sigur, nu e un proiect pentru cine are doua maini stangi, dar nu e fizica atomica si te descurci binisor daca ai rabdare, scule si un pic de indemanare. Ca sa fie mai usor, hai sa facem o lista de materiale si scule necesare:

  • trei perechi de blugi in marime pentru adulti si preferabil in nuante apropiate (denimul are nenumarate nuante de albastru, asa ca alege unele apropiate, ca sa poti folosi mai eficient materialul),
  • un snur de 1-1,20 metri lungime,
  • un fermoar detasabil, de 60-70 de centimetri lungime si mai rezistent,
  • asa de cusut pentru blugi (este mai rezistenta),
  • ace cu gamalie, centimetru de croitorie, foarfeca, creion pentru croitorie,
  • masina de cusut cu ace mai groase (am folosit de 110, pentru material mai gros / rezistent / blugi), pentru ca sunt prea multe cusaturi si prea groase pentru a fi executate manual,
  • surubelnita electrica ori inbus pe masura suruburilor de la scaun,
  • optional, un capsator pentru tapiterie precum acesta, pentru a prinde materialul de dosul manerelor,
  • optional, burete pentru refacerea partii pe care se sta (sezutul).

Primul pas este sa faci scaunul bucati, demontandu-l prin desfacerea suruburilor pe care le gasesti, de obicei, pe brate. Aceste suruburi tin cele trei bucati din care sunt compuse aceste scaune: bratele, sezutul si spatarul. Fiecare are nevoie sa fie imbracata separat, ca apoi sa montezi la loc scaunul si sa fie ca nou.

Treaba asta cu demontatul are doua explicatii. Mai intai, orice ai folosi ca sa il acoperi se intinde mai bine daca este croit pe masura. De aceea, este de preferat sa imbraci fiecare din bucati decat sa ai o singura husa care sa acopere tot.

Sigur ca asta inseamna ca, de fiecare data cand vrei sa cureti materialul, sa desfaci iar suruburile, dar crede-ma ca merita efortul, mai ales dupa ce vezi ca nu e cine stie ce chestie complicata sa faci asta. Asta daca vrei sa faci huse pe care sa le dai jos ca sa le poti spala, dar poti sa le faci si fixe, in sensul in care cosi in locul fermoarului si fixezi snurul de susintere, sa nu poata fi desfacut. Iti explic pe larg mai jos.

Manerele

Odata dat jos bratul, demontezi pernuta pe care scaunele de birou o au de obicei pe fiecare brat. Sunt prinse in 2-3 suruburi, pe partea inferioara. Eu am pastrat materialul initial si am decis sa il acopar cu cel din blugi, dar poti decide sa il inlaturi si sa pui in loc o bucata de burete cu aceeasi forma. Pentru asta, mi-au ajuns cracii unei perechi de blugi, din care am folosit jumatate, pe lungime.

Fiecare parte din scaun este destul de usor de facut, dar cere totusi un pic de migala. La pernutele de pe manere, de exemplu, tai materialul lasand in jur o rezerva de 3-4 centimetri (aproape jumatate din grosimea bratului) si decupezi in V la capete si la mijloc, astfel incat sa ramana descoperite gaurile de la suruburile de prindere.

Aduci apoi materialul spre interior si il prinzi cu capsatorul, facand cute la capete, din loc in loc, ca sa urmezi forma rotunda a pernutei, asa cum vezi mai jos. Ca sa fii sigur ca s-a prins cum trebuie materialul (altfel va iesi de sub pernuta), apasa pe capsator cand impusti capsa.

Ai imbracat pernutele? Le poti monta pe brate si lasa deoparte, pana sunt gata si celelalte doua piese.

Sezutul

Sa trecem la partea a doua, respectiv la sezut. Aici era nevoie si de ceva reparatii, in sensul ca buretele era uzat si denivelat, astfel ca avea nevoie de o improspatare. Am pastrat buretele vechi, iar deasupra lui am pus unul nou, de 5-6 centimetri grosime, pe care l-am cumparat de la Hornbach, cu mai putin de 10 lei. Initial, am vrut sa il lipesc, dar am renuntat cand mi-am dat seama ca are o suprafata care nu aluneca. L-am lasat pur si simplu si am croit pe deasupra lui husa din blugi.

Aici am folosit inca o pereche de blugi aici, din care am decupat cracii, scotand cusaturile acelea dublate, tari. Le-am pastrat pe cele interioare pentru a le transforma intr-un model pe lateral. am cusut partiel intre ele in locul in care erau cusaturile itnarite, si am obtinut o bucata maricica si intr-o culoare uniforma. Am rotunjit-o la colturi ca sa se aranjeze mai bine marginile pe dedesubt, apoi am facut cate un pliu pe fiecare colt, ca sa scot surplusul de material. 

In final, husa mea avea forma unei jumatati de cub, ca o cutie din blugi cu care am acoperit partea de jos a scaunului. Urma sa o prind cu un snur, asa ca am indoit si am tras la masina, lasand un tiv gros de 3-4 centimetri. 

De aici vine partea usoara: am bagat snurul prin tiv, am pus husa pe scaun si l-am pe sub scaun.

Spune tu ca nu arata bine!

Gata si a doua parte, a mai ramas doar spatarul!

Iti place ce citesti? Aboneaza-te pentru a afla primul tot ce public!

Spatarul

Aici am avut un pic mai mult de furca, in primul rand din motive estetice. Avea inca o pereche de blugi neatinsa si resturi din celelalte doua folosite deja. Initial, am vrut sa transform acea pereche de blugi intr-un fel de fusta pe care sa o trag peste spatar si sa o cos in partea de sus. Simpatic, dar buzunarele si, mai ales, capsele aflate la colturi se nimereau in zona in care iti sprijini capul si agatau parul. In plus, „fusta” pe care o obtineam era prea stramta in partea de jos si trebuia sa adaug petice care nu se mai integrau in modelul deja creat de sezut.

Pana la urma, am inlaturat cusaturile tari, asa cum am facut si mai devreme, apoi am folosit cei doi craci pentru fata si, respectiv, spatele spatarului. Am pastrat doar cusatura de interior, care a venit pe mijlocul spatarului si a creat un model. Pe laterale, am avut nevoie de doi clini – doua benzi de material rotunjite la capatul de sus, astfel incat husa sa se muleze pe colturile spatarului.

Am cusut aceste benzi pe lateral, apoi am prins cele doua parti una de alta, dar nu pana la capat, ci le-am lasat desfacute cam 15-20 de centimetri. Spatarul are o forma ciudata in partea de jos, iar daca am fi croit o husa care sa se muleze perfect, ea nu ar fi putut fi data jos. In plus, desi materialul este rezistent, avea nevoie de o rezerva care sa permita intinderea lui in momentul in care cineva se aseaza pe scaun, ca sa nu fie presiunea prea mare pe cusaturi.

In partea de jos, am prins un fermoar detasabil, tocmai pentru ca partile sa se poata desface si sa ofere destula largime pentru scoaterea husei, atunci cand vreau sa o spal.

Sa montam scaunul la loc!

Acesta este ultimul pas spre frumusetea de scaun pe care o am acum la birou. Este la fel de simplu de montat precum a fost demontarea, insa trebuie putina atentie. Locurile in care se monteaza suruburile trebuie lasate libere, ceea ce inseamna ca materialul trebuie gaurit exact in locul in care sunt gaurile metalice.

Pentru asta, intinde bine husa pe fiecare piesa a scaunului, astfel incat sa se afle in pozitia normala, pe care o avea dupa montare. Cu o foarfeca ascutita ori o surubelnita, gauresti materialul fix in mijlocul gaurii si tragi husa peste astfel incat sa ii imbraci marginile in material. Prinzi apoi bucatile una de alta cu suruburi si atat.

Ma gandesc acum, cand ma uit la ce a iesit, cum era sa arunc un scaun doar pentru ca i s-au rupt hainele. De multe ori renuntam la unele lucruri doar pentru ca ni se pare ca nu merita efortul de a le repara, chiar daca investitia in timp si energie pentru asta nu e atat de mare.

Am lucrat jumatate de zi – cu intermitente – la acest proiect, dar sunt mandra de ce a iesit. Si hai sa vad cum stau si daca judec ce costuri a avut acest proiect: buretele – 10 lei, blugii – 15 lei, in total 25 de lei pentru reconditionarea unui scaun pe care as fi dat altfel cateva sute de lei. Aveam prin casa fermoar si snur, iar blugii i-am cumparat de la un magazin second-hand pentru ca aveam nevoie de culori asemanatoare, i-am spalat la 60 de grade si au fost perfecti pentru proiectul meu.

Este locul meu preferat acum.

Nu inteleg de ce nu gasesti niciodata in magazine scaune de birou – ori de alt fel, pana la urma – imbracate in blugi. Arata grozav si se potrivesc cam in orice fel de casa. Pana la urma, nu purtam si noi blugii cu aproape orice?

Tu ce crezi? Spune-mi parerea ta comentand mai jos.

%d blogeri au apreciat: