Bine că n-a insistat să fie extraterestru… Pentru că asta voia când i s-a spus de la grădiniță să vină în costum la serbarea de Halloween.

Mă și vedeam înfiripând costum verde fluorescent, încrețit cu elastic (un fel de omuleț de la Michelin în atlaz prăzuliu) și cu o găoace cu antene pe cap.

Consiliul de familie convocat urgent a constatat că nu avem găoace, nu avem antene, nu avem atlaz verde, nu avem nici timp să căutăm, așa că nici extraterestru nu avem cum să avem. Și ne-am reorientat urgent. Spre Superman. Pardon, am greșit, nu e Superman, ci Superment.

Goana după materiale

Ziua doi. Sculat devreme și plecat în căutare de chiloți roșii, bluză și colanți albaștri, pelerină roșie și, eventual, cizme roșii. După primul magazin am tăiat de pe listă cizmele. Până la urmă, mergi și cizmele galbene…

A urmat episodul cu ciorapii, din care am vrut albaștri și – evident – fără model. (Cât de serios vi s-ar părea un Superman cu ciorapi cu cerculețe?) Evident că dacă aș fi căutat dresuri albastre cu albatroși sau cu pisici nu aș fi găsit, dar acum erau pe toate drumurile. Eu aveam nevoie însă de ciorapi simpli. ”Dar ce au ăștia, doamnă, că nu zgârie pisicile de pe ei!”, a cedat nervos vânzătoarea după ce am scos a șaptea pereche de dresuri albastre din cutie. Când i-am spus pentru ce îmi trebuie, m-a fixat consternată de parcă i-aș fi cerut să o văd pe ea în ștrampi albaștri și chiloți roșii peste…

Cu chiloții… a fost tot cam așa. Probabil s-au simțit lezați în amorul comercial cei trei vânzători care mi-au băgat insistent sub nas bikinii cu dantelă și fundițe, când le-am explicat că Superman al meu nu e Piticul erotic sub acoperire și nici nu și-a dat întâlnire cu Sexy Brăileanca.

M-am consolat cu o pereche de chiloți model ”tetra reloaded” (cine a făcut școală în vremea lui Ceaușescu știe ce zic) măsura XL. mai târziu, acasă, le-am inventat un volănaș prin care am ascuns tot surplusul de material, rezultând un fel de pampers cu roșu cu briz-brizuri.

Pelerina – de la merceria din piață. Un metru de atlaz roșu, cumpărat după ce l-am așteptat 15 minute pe vânzătorul ocupat cu o mămică ce-și făcea aprovizionarea în scopuri similare, dar cu tema ”Regina dovlecilor”. Funda nu era destul de verde, ața era prea portocalie, timpul era prea scurt.

Mi-am adus aminte de costumul de marțian și am răsuflat iar ușurată… Din spirit de solidaritate, îi arunc mămicii un ”Tot Halloween, nu?”, suficient cât să declanșez un răspuns din care am aflat că școala cere părinților mai mult decât grădinița și în termen mai scurt (mai scurt de două zile?), că niciun copil nu e îmbracă exact în costumul dorit (seriooos? nu știam!), că premiul pentru cel mai original costum nu e dat niciodată pe merit (hmmm! nu am întrebat dacă l-a câștigat vreodată) și, printre altele, că un costum de Superman aș putea găsi la un magazin din cartier.

Bingo! Așa m-am bucurat că mi-a spus că nici nu a mai contat câte a trebuit să ascult până să aflu asta.

Am luat-o gospodărește la trap, prin ploaie și vânt, preț de aproape un kilometru. Am descoperit magazinul, nu și costumul. Nu au, nu au avut niciodată, pentru că ”ies la preț prea mare și nu e amatori”. OK, s-a rezolvat, nu se poate.

La loc comanda și caută bluză, mămico! Următoarea țintă: MiniPrix, în ideea că doar acolo poți găsi lucruri ciudate în culori turbate, cum ar fi o bluză albastru ciel și o curea galbenă.Ceea ce mi s-a și confirmat: am găsit fix bluza ciel de care aveam nevoie, chiar dacă pe burtă se lăbărța un maaare imprimeu cu locomotiva Thomas (se poate îmbrăca și invers, nu?). Plus o curea galbenă din lac, pe care nu m-am hotârât încă dacă o asortez apoi cu o rochie mov cu imprimeu ori cu un pulover gri. Probabil cu amândouă, de ce să nu profite și mami de pe urma lui Superment?…

Sa facem costumul!

Odată încheiate achizițiile, a urmat lucrul manual. Adică strâmtat chiloți, cusut pelerină, desenat logo cu Superman. Juniorul s-a implicat în mod responsabil butonând bormașina (deh! când ai scule nu-ți vine să folosești cuiul să găurești o curea) și împrăștiind acele din pelerină din hol până în living și înapoi, în timpul exercițiilor de zbor.

Final de zi, final de baterie pentru mami, mulțumită și obosită de managementul unui proiect atât de grandios. La culcare, o întrebare îmi dă serios de gândit unde e limita dintre copil și bărbat: ”Mami, Superment adoarme cu poveste sau fără??” Neuronul meu obosit vede oportunitatea și dă să spună ”Fără!”, dar îi dau peste gură, să nu privez totuși odrasla de una din bucuriile copilăriei.

A doua zi, cu noaptea în cap, o mămică adormită desena cu markerul albastru pe o pelerină roșie un logo de Superman (pe care îl puteți descărca de aici). Am printat logo-ul, l-am transferat pe materialul roșu folosind o foaie de indigo, apoi am refăcut conturul cu un marker permanent negru. Așa am făcut o pelerină lucioasă și nouă, pentru un foarte serios și impunător Superment încălțat în cizme galbene cu oițe.

Încă nu știu dacă a luat sau nu premiul pentru cel mai original costum (Later edit: nu l-a luat).

Oricum, nu contează, premiile astea nu se dau niciodată pe drept…

Eu, una, aş avea toată încredea să mă las salvată de un Superment îmbrăcat în chiloţi care aduc a spielhosen şi încălţat în cizme galbene cu oiţă coafată trendy… 

P.S. Până în ultima clipă, săracul copil a fost convins că merge la serbare cu tati îmbrăcat în ”Spiderment” şi cu mami îmbrăcată în iepuraş. E adevărat că, în ziua serbării, tati s-a urcat pe pereţi, iar mami a dat iama în morcovi, dar din cu totul alte motive…